În urma unei experiențe cu gust amar de care am avut parte în ajunul Crăciunului, mă gândeam să scriu un articol cu titlul: „Trucuri sigure ca să ratezi Crăciunul”. Dar pentru că de-a lungul anilor m-am deprins ca să găsesc o lecție dintr-o experiență negativă, am ales să transform mesajul într-unul pozitiv (rezervându-mi totuși dreptul de a strecura o oarecare doză de ironie). Așa m-am gândit că titlul „Cum să te bucuri de sărbătoare și după ce luminile s-au stins”, ar fi mult mai potrivit.
Mai sunt câteva zile și încet încet luminile se vor stinge. Trăim vremuri în care lucrurile se întâmplă așa de repede. Din păcate nici sărbătorile nu fac excepție. Parcă ieri am început să decorăm casele în spiritul sărbătorilor de iarnă și doar în câteva zile vom strânge totul în cutii până în decembrie, spunând cu regret că au trecut și sărbătorile astea.
Unul din lucrurile pe care le putem face ca să avem parte de sărbătoare în tot cursul anului e acela de a răscumpăra vremea (Efes 5:16). Unul dintre versetele mele preferate din Scriptură spune că „toate lucrurile de sub soare își au vremea lor”. Inclusiv colinda. Ar fi ciudat, nu-i așa, să colinzi în aprilie sau august? Ne întrebăm uneori de ce sărbătorile nu mai au aceeași relevanță ca acum 20 de ani de exemplu. O fi poate de vină comoditatea noastră?
Acum 20 de ani lucram într-un Combinat. Rareori am fost liberă în ajun de Crăciun. Veneam de la serviciu pe la 4, găteam ceva apoi la 7 plecam la colindat. Toată noaptea pe jos până la 6 dimineața când mergeam din nou la lucru. Azi mergem cu mașini și doar câteva ore ca să nu ne obosim prea tare. Comoditatea e un truc sigur ca să ratezi sărbătoarea. La polul opus e, așa cum am spus deja, răscumpărarea vremii.
Ca să ai parte de o sărbătoare continuă, trebuie să practici învățătura Mântuitorului care spune că este mai ferice să dai decât să primești (Fapte 20:35). Nouă oamenilor ne face plăcere să primim și nu e rău ca de sărbători să primim daruri, dar Scriptura spune că este mai ferice să dai. Să cumperi cuiva un cadou e ceva, dar mi se pare ceva cu totul ieșit din comun să hotărăști să fii tu însuți un cadou permanent pentru cei din jur în tot timpul anului. Charles Swindoll spune: „Aș vrea să îți fac o sugestie. Cadoul pe care vreau să ți-l propun s-ar putea să nu fie prea scump și să nu se încadreze în ultima modă. Te asigur însă de un fapt: în mod sigur nu vei da greș cu el! Este un cadou de mare valore deși nu costă nimic. Nu poate fi pierdut, nici uitat. Nu vei avea probleme nici cu mărimea. Se potrivește la orice statură, la orice vârstă și este pe toate gusturile. Acest cadou ideal… ești chiar tu”. Eu cred că dragostea autentică trebuie să coste. Egoismul este un alt truc ca să ratezi sărbătoarea. Cealaltă variantă e să te dăruiești pe tine însuți.
Și încă ceva: lucrează. Domnul Isus a spus într-o împrejurare: „Tatăl meu lucrează… Eu de asemenea lucrez” Ioan 5:17. Mi se pare așa trist că unii dintre noi suntem de ani de zile în biserică și încă nu ne-am găsit locul. Suntem încă simpli spectatori. Vedem nevoile, știm foarte bine ce ar trebui făcut ca lucrurile să meargă mai bine, dar ne mulțumim să-i lăsăm pe alții; păstorul, comitetul, dirijorul, etc., în timp ce noi ne ocupăm tot cu… laptele (1Cor 3:2,3).
Poate e timpul, în sfârșit, să îi ceri lui Dumnezeu un vis (dacă nu ai). Știu că El îți va da cu siguranță unul după bogăția Sa și abilitățile tale. Lenea nu ar trebui să facă parte din viața unui copil al lui Dumnezeu nici la propriu și nici la figurat. Cartea Proverbe e plină de avertizări cu privire la acest subiect. În comparație, hărnicia împletită cu bucuria lucrului bine făcut de dragul Mântuitorului, fac din fiecare zi a vieții noastre o sărbătoare continuă.
În concluzie: Doamne ajută-ne mai mult decât am făcut-o până acum să răscumpărăm vremea, să dăruim şi să facem ceva pentru lărgirea Împărăției Tale.
Vă doresc să aveți parte de Sărbătoare și după ce luminile s-au stins!
Cristina Ciupe
