…ziuă devenită tradiție în adunările noastre, o tradiție care nu are nimic rău în ea atâta timp cât mulțumirea este adresată Tatălui ceresc.
Este una din puținele ocazii în care un cuvânt sau expresie repetată de multe ori, nu devine supărătoare. E ocazia în care toată lumea, sau în fine multă lume, spune ceva cu privire la mulțumire. Tot ca și tradiție, se pune un accent mai mare pe recolta pământului, lucru evidențiat și prin vitrina cu bunătăți. Cred că, din punct de vedere strict estetic, vitrinele noastre se aseamănă mult cu jertfa lui Cain. Cred că și el a pus în jertfa lui ce a găsit mai frumos prin pomi sau prin straturi.
Am redescopertit de puțină vreme un verset care spune un lucru interesant despre mulțumire, despre un motiv tare de tot pentru care putem și trebuie să fim mulțumitori.
Din punct de vedere dumnezeiesc, dacă ne străduim puțin, sau mai mult, putem găsi în orice lucru un motiv de mulțumire. Din punct de vedere omenesc însă, sunt foarte multe situațiile în care nu prea-ți vine să fii mulțumitor. Păi cum ai putea fi astfel atunci când sună telefonul din partea dirigintelui care are să-ți spună niște lucruri despre copilul tău, sau când te duci să bagi gaz la mașină și descoperi un preț mai mare cu vreo 9-8 bani ca ieri, sau atunci când plouă tocmai în ziua în care ți-ai făcut planuri temeinice pentru cer senin, sau, ori, sau…
Versetul la care fac referire ne dă un motiv extraordinar pentru care să ne arătăm (și să fim) mulțumitori și anume pentru că am primit o împărăție care nu se poate clătina.
Încerc să-mi imaginez cât de făloși or fi fost oștenii lui Alexandru Macedon, ai lui Cezar sau ai lui Gingis Han. Sau ai atâtor altora care la vremea lor erau cei mai puternici cuceritori și comandanți ai celor mai eficiente armate. Nu era nimeni ca și ei. Cred că mulți dintre ei și-au dat chiar viața cu mândrie și devotament deplin pentru regele lor. Fala lor însă, a celor care au supraviețuit, a durat cel mult ani de zile după care ea a rămas istorie.
A existat însă o împărăție, există și azi și va continua cât va fi pământul și chiar și după aceea. Spun aceasta pe baza cuvântului din versetul menționat care spune clar că ai Domnului copii mântuiți de El, am primit o împărăție care nu se poate clătina.
Faptul că și suntem cetățeni și moștenitori ai unei împărății veșnice, care nu se clatină, fiind zidită pe temelia tare care este Hristos Domnul, este cu adevărat un motiv mare de a fi mulțumitor.
Și mai este ceva. Nu-i ăsta tot versetul. El mai zice că dacă am primit o astfel de împărăție sigură și neclătinabilă, să ne arătăm mulțumitori pentru că astfel și probabil că numai așa, aducem Domnului o închinare plăcută.
Întreb, retoric evident, cine nu-și dorește ca închinarea lui să fie plăcută și bine primită în fața Lui?
Versetul este undeva pe la sfârșitul lui Evrei.
Etichete: imparatie, inchinare placuta, ziua multumirii
